Comuna Hangu o veche așezare româneasca, atestată documentar la 13 februarie 1458, printr-un act emis de Cancelaria domnitorului Ştefan cel Mare, este situată pe valea centrală a râului Bistrița, în cea mai largă deschidere subcarpatică din Munții Bistriței, lânga apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz, sub privirea Ceahlăului.

Etimologia numelui Hangu este cumva învăluită în mister. Ȋn 1646 misionarul catolic Bandini, călătorind prin Moldova, a constatat ca în zonă, de pe Dealul Doamnei până în Bistrița „ecoul se rostogolește de nouă ori”. Numele de „Hangu” i-a fost dat zonei datorită acestui fenomen acustic, vocabula „Hang” însemnând, prin extensie „ecou”, de aici expresia „ a ține hangu”, adică „a seconda cu tonuri lungi”.

Odată cu începerea construcției lacului de acumulare Izvorul Muntelui a început și marea dramă a locuitorilor din zonă. Ȋn perioada 1959-1960 au fost strămutate 2.291 gospodării, cu un număr de 18.760 locuitori. Oamenii au mutat tot ce aveau: casele, bisericile pe care le-au reconstruit pe dealurile din jur, și-au mutat până și cimitirul. Doar lacrimile le-au rămas în apele lacului. Se spune că zona este magică, nu doar datorită prezenței mistice a Ceahlăului ce veghează, ci și a suferinței oamenilor care, cu lacrimile lor, au sfințit locul.